La storia di Candaules

Candaules era un rege Lidian ce s-a îndrăgostit nebunește de soția lui considerand-o cea mai buna dintre femei.
Ca sa demonstreze ăsta în fata lui Gyges il ascunde în dormitorul matrimonial ca acesta sa poată vedea frumusețea soției sale în timp ce se dezbracă pentru a merge la culcare. Ea îl observa pe Gyges însă se preface ca nu la văzut dorind sa se răzbune pe Candaules: pentru ca și pentru lydieni și pentru barbari este o mare dezonoare sa fie văzut nud pana și un barbat.
Ea îl chiama pe Gyges și îl pune sa aleagă intre a fi omorât el pentru că a îndrăznit sa o privească și a-l ucide el pe Candaules și a o lua de nevasta și a deveni rege al lydienilor. Gyges ucide pe Candaules, îi ia nevasta și devine rege.

This Candaules then of whom I speak had become passionately in love with his own wife; and having become so, he deemed that his wife was fairer by far than all other women; and thus deeming, to Gyges the son of Daskylos (for he of all his spearmen was the most pleasing to him), to this Gyges, I say, he used to impart as well the more weighty of his affairs as also the beauty of his wife, praising it above measure: and after no long time, since it was destined that evil should happen to Candaules, he said to Gyges as follows: "Gyges, I think that thou dost not believe me when I tell thee of the beauty of my wife, for it happens that men's ears are less apt of belief than their eyes: contrive therefore means by which thou mayest look upon her naked.

He then, since he might not avoid it, gave consent: and Candaules, when he considered that it was time to rest, led Gyges to the chamber; and straightway after this the woman also appeared: and Gyges looked upon her after she came in and as she laid down her garments; and when she had her back turned towards him, as she went to the bed, then he slipped away from his hiding-place and was going forth. And as he went out, the woman caught sight of him, and perceiving that which had been done by her husband she did not cry out, though struck with shame, 8 but she made as though she had not perceived the matter, meaning to avenge herself upon Candaules: for among the Lydians as also among most other Barbarians it is a shame even for a man to be seen naked.

11. At the time then she kept silence, as I say, and made no outward sign; but as soon as day had dawned, and she made ready those of the servants whom she perceived to be the most attached to herself, and after that she sent to summon Gyges.
.....

And when Gyges was come, the woman said to him these words: "There are now two ways open to thee, Gyges, and I give thee the choice which of the two thou wilt prefer to take. Either thou must slay Candaules and possess both me and the kingdom of Lydia, or thou must thyself here on the spot be slain, so that thou mayest not in future, by obeying Candaules in all things, see that which thou shouldest not. Either he must die who formed this design, or thou who hast looked upon me naked and done that which is not accounted lawful."
....
12. So after they had prepared the plot, when night came on, (for Gyges was not let go nor was there any way of escape for him, but he must either be slain himself or slay Candaules), he followed the woman to the bedchamber; and she gave him a dagger and concealed him behind that very same door. Then afterwards, while Candaules was sleeping, Gyges came privily up to him 10 and slew him, and he obtained both his wife and his kingdom....

La stessa storia che voglio leggere sempre, la stessa canzone che amo sentire

E notoriamente accettato che i bambini hanno delle storie che amano e che vogliono leggere e rileggere fino a tarda età.  La stessa cosa e valida anche per i cartoni.
Mi vengono in mente D e V, due bambini molto bravi che non possono fare questo perché i loro genitori vogliono che guardano dei nuovi cartoni e che devono sentire delle nuove storie. E V che vedendo la publicita di Pepa Pig quasi incomincia a piangere perché le piace tanto e vole rivederla.
E poi ci sono i cantanti che cantano una sola canzone tutta la loro vita. Ogni anno cambiano i versi, il video però la linea melodica e la stessa. E hanno tanto successo. 
E mi hanno riccordato la mia V e la sua Pepa Pig.  Ci ho pensato che il loro sucesso ha la base lo stesso meccanismo.

Acum doua zile la micul dejun dupa o portie sanatoasa de Tiramisù am cautat impreuna cu Ioachim Centrul Universului. Evident nu exista Centrul Universului. Iata ce imi aduce privilegiul de  a lua micul dejun alaturi de fiul meu de 6 ani.

contenitore dei mondi

        Astazi m-am vazut purtand in mine si cu mine lumea dunarii lui Canetii, iubirea mea din Romania, ca intr-un contenitor in noua mea viata aici in Italia. Viata in Italia care pana acum o simt inca goala.              Contenitorul de lumi.
       Si ca si mine, contenitoare de lumi, contenitoare de lumi ce calatoresc, tot poporul de imigranti. Toate lumile, povestile ce calatoresc in contenitoarele lor.

la fine del modo sei gia tu

     Sfarsitul lumi pentru copilul  Canetti cometa Halley mancand cirese. 

     la fine del mondo giana nannini 

     Mi-am amintit un alt sfarsit al lumii, al meu in 2000. Era in iarna lui 1999 inainte de vacata de iarna. L-am sunat pe Liviu care era in Olanda spunandu-i ca ne despartim ca am o alta relatie. M-a implorat sa il astept, trebuia sa vina in Romania pentru inmormantarea cuiva din familia lui. L-am asteptat, am facut dragoste plangand amandoi, impacandu-ne. A plecat la inmormantare spinandu-mi ca se intoarce peste cateva zile. M-a sunat si mi-a spus sa nu il mai caut niciodata, era totul terminat. Am plans...cred ca plang si acum, chiar daca inca mai incerc sama conving ca nu merita.

   Am mers timp de o saptamna in fiecare zi la film, acelasi film Pisica alba pisica neagra. Singura sau cu diferiti prieteni. Imi amitesc ca am fost cu Botex carand dupa noi o sacosa plina cu sticle de bere pe care evident le-am baut. Am plans de fiecare data cand am vazut filmul, chiar daca este una dintre cele mai reusite comedii vazute de mine.

omul ce urca scarile ce coboara

         Astazi mi-am cumparat de la Feltrinelli din gara Cose che abbiamo in comune. 44 lettere dal mondo liquido. a lui Zygmunt Bauman. Am iesit din librarie si ma indreptam spre escalatoarele ce conduc in subterana pentru a lua metroploitana. In timp ce megeam citeam chiar pe prima pagina a cartii ceva de tipul : " un mondo che chiamo <<liquido>> perchè come tutti i liquidi non può restare immobile e mantenere il proprio assetto inalterato a lungo." . Ajunsa in dreptul escalatoarelor ridic ochii din carte si vad pe sensul meu de coborare un barbat ce in loc sa coboare urca fara successcarile ce coborau. Dupa cateva minute si un mare efort fizic a reusit sa ajunga sus afisand un suras bizar  catre mine si do aamna de culoare ce se afla in fata mea- o secunda l-am vazut un suras rusinat insa tind sa cred ca m-am inselat. Trebuie sa spun ca amandoua am ezitat sa coboram pana cand barbatul nu a plecat. Imi dadea o senzatie ciudata. Era mic de inaltime si avea tenul usor inchis la culoare. Nu sunt sigura daca avea sau nu mustata.

Astazi citind episodul incendiului in La lingua salvata a lui Canetti mi-am amintit primul incendiu la care am asistat. Aveam in jur de sapte ani si din balconul apartamentului unde locuiam vedeam un cer plin de flacari si o randunica ce zbura agitata si urla. Imi amintesc ca angoasa mea nu era generata de cerul rosu cat de versul diperat si acut al randunicii ce facea un dute vino catre cuibul din balconul nostru. Ardea un restaurant situat vis-a-vis de blocul nostru. Era o cnostructie circulara doar parter acoprita cu stuf. Acoperisul din stuf luase foc. De la nivelul balconului nostru nu se vedea cladirea restaurantului: vedeam doar un cer rosu, plin de flacari si randunica ce urala. Fumul nu mi-l amintesc.