Astazi citind episodul incendiului in La lingua salvata a lui Canetti mi-am amintit primul incendiu la care am asistat. Aveam in jur de sapte ani si din balconul apartamentului unde locuiam vedeam un cer plin de flacari si o randunica ce zbura agitata si urla. Imi amintesc ca angoasa mea nu era generata de cerul rosu cat de versul diperat si acut al randunicii ce facea un dute vino catre cuibul din balconul nostru. Ardea un restaurant situat vis-a-vis de blocul nostru. Era o cnostructie circulara doar parter acoprita cu stuf. Acoperisul din stuf luase foc. De la nivelul balconului nostru nu se vedea cladirea restaurantului: vedeam doar un cer rosu, plin de flacari si randunica ce urala. Fumul nu mi-l amintesc.